+40 356 177 278
contact@primariarecas.ro
|
  • Orasul Recaș

    Orasul Recaș

    Te cunoaşte ori nu, recăşan-ul îţi iese în cale şi îţi dă bineţe din toată inima.

Personalităţi marcante

Ion Cojar (1931-2009)

Ion Cojar (1931-2009)
Ion Cojar (1931-2009)

În cea mai frumoasă constelaţie a cerurilor de iarnă, (9.01.1931) la Recaş, a văzut lumina zilei, cel căruia destinul i-a hărăzit un drum deosebit în viaţă şi i-a purtat paşii departe de locurile natale. A fost actor, regizor, director la Teatru Mic din Bucureşti (1969-1972), director general al Teatrului Naţional I L Caragiale Bucureşti (1997-2001), profesor universitar la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti. În anul 1999 i s-a conferit titlul de cetăţean de onoare al comunei Recaş, iar în 2001 este decorat cu ordinul „Steaua României în grad de ofiţer”. În 2005 primeşte o diplomă de excelenţă a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale din Bucureşti la împlinirea a 50 de ani de activitate pedagogică, tot în acelaşi an i se acordă titlul de Doctor Honoris Causa de către Universitatea de Artă Teatrala din Târgu-Mureş.

Chiar şi numai întâlnirile în gând cu domnia sa, sunt pentru noi, recăşenii, o veşnică sărbătoare a spiritului, pe care întotdeauna o salutăm, o preţuim şi ne străduim să o prelungim, de-a lungul fiecărei generaţii.


Elek Schwartz

Elek Schwartz
Elek Schwartz

Născut la Recaş în 1908. A bătut mingea la Recaş, a jucat la Clubul Atletic Timişoara, la Kadima, Formaţia Evreilor din Timişoara. A cunoscut consacrarea la marea echipă a Ripensiei Timişoara. În 1932, pleacă într-un turneu cu Ripensia la Paris, nu s-a mai întors niciodată în România. Se stabileşte în Franţa, unde îşi începe fabuloasa carieră de antrenor. În 1957, Elek, preia Naţionala Olandei timp de 7 sezoane. Din Olanda a plecat la celebra echipă Benfica Lisabona, pe care în 1965 a condus-o în finala Cupei Campionilor Europeni. Este primul antrenor român care a disputat o finală a Cupei Campionilor Europeni şi primul antrenor cărui i s-a spus mister. A murit în anul 2000.


Ioca Cosic

s-a născut şi a trecut la cele veşnice la Recaş. A lucrat în administraţia de stat, îndeplinind funcţia de notar comunal, a fost dascăl şi inspector şcolar. În contextul muncii culturale, a reînviat activitatea societăţii corale şi de lectură a croaţilor. A colaborat la periodice literare din ţară şi străinătate. A publicat zeci de colinde locale.


Emilia Lungu

Emilia Lungu
Emilia Lungu

A trăit la Recaş, este prima învăţătoare româncă din Banat, a înfiinţat în anul 1874 prima şcoală de fete în limba română din Banat. Este prima romancieră din literatura română, şi prima ziaristă profesionistă din Banat şi Ardeal. Este înmormântată la cimitirul din Calea Buziaşului din Timişoara. Pentru că nu a reuşit să obţină concesiuni pentru înfiinţarea şcolii de fete la Timişoara, Emilia Lungu a apelat la doctorul Pavel Vasici-Ungureanu şi la episcopul Meţianu din Arad şi, cu ajutorul acestora, a reuşit să înfiinţeze şcoala de fete într-un sat din apropierea Timişoarei, la Izvin, în 1874. Cu toate că nu absolvise cursurile de profil, datorită pregătirii ei superioare, ea a fost numită învăţătoare în noua şcoală, devenind astfel prima învăţătoare româncă din Banat. Timp de doi ani a predat la Izvin, timp în care a urmat şi cursurile Institutului pedagogic din Arad, iar după 4 ani a primit titlul de învăţătoare.


Francisc Nemes

Francisc Nemes
Francisc Nemes

A fost cel mai mare sportiv al clubului atletic din Recaş, obţinând de mai multe ori titlul de campion al României la 400 m plat; a fost medaliat cu aur la campionatele balcanice de atletism de la Atena din anul 1930. A făcut parte din Lotul Olimpic al României şi a participat la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936. A alergat în seriile probei de 400 m plat și a obținut cea mai bună performanță dintre atleții români.


Ilonca Neimann

Neobosit om de cultură, animatoare a mişcării culturale maghiare. A înfiinţat Clubul Femeilor Maghiare, a pregătit echipe de teatru în limba maghiară. Organiza întâlniri între generaţii.


Iosif Stitzl

S-a născut şi a trecut la cele veşnice la Recaş. A fost doctor. A consimţit atât cât a trăit la sacrificii sufleteşti şi materiale pentru a face din Recaş un puternic centru atletic. A fost preşedintele de onoare al formaţiei de pompieri şi al Clubului Atletic din Recaş. A pregătit echipe de atletism handbal şi fotbal. În 1936, a construit primul stadion din Recaş.


Martha Bugariu Kessler

Martha Bugariu Kessler
Martha Bugariu Kessler

Marea noastră artistă a cântat în toată Europa, în Statele Unite şi pe alte continente. S-a născut la Recaş în anul 1930 şi a trecut la cele veşnice în Bucureşti în anul 2000. Martha Bugariu Kessler a debutat în 1950 la Catedrala gotică din Sibiu, unde a interpretat partitura de alto din Missa în Si Minor de Bach, astfel a obținut postul de mezzosoprană în cvartetul vocal al Filarmonicii din Bucuresti, pe care l-a deținut timp de 30 de ani. A proiectat și a realizat un concert care a ilustrat cântecul popoarelor pe stiluri și epoci și a cutreierat lumea cu el de la Belgrad la Barcelona, de la Marea Roşie la Ierusalim, de la Paris în Crimeea, fiind primită cu respectul datorat marilor artişti. Şi-a păstrat cu discreţie şi stoicism secretul bolii care i-a măcinat neîncetat fiinţa. S-a stins din viaţă la 8 ianuarie 2000, la 69 de ani, strălucitoare şi înveşmântată în propria-i glorie. În oraşul ei natal, memoria sa este încă vie, chipul frumos al artistei, şade înrămat la loc de cinste în Muzeul de Istorie din Recaş alături de alte personalităţi.


Tass Antal (1876 -1937)

Astronom, conducătorul observatorului din Budapesta, director al Institutului de Cercetări Astrofizice din Ungaria.


Mihailich Gyozo – (1887- 1966)

Mihailich Gyozo
Mihailich Gyozo

Cel care a proiectat podul Decebal din Timisoara in 1909. A fost distins cu diplomă de onoare la expoziţia internaţională de la Paris din 1910. A fost o mare personalitate în domeniul construcţiilor, profesor la Universitatea din Budapesta, a proiectat poduri în Budapesta şi în Europa.


Sava Petrovici (1794 - 1857)

Pictor bănăţean, originar din Izvin, cel care a pictat iconostasul Bisericii Sârbeşti din cartierul Mehala Timişoara. A făcut parte din şcoala clasică bănăţeană. A fost un artist de mari posibilităţi technice, creaţiile lui păstrau liniile clasicismului și se apropiau de realitate. În Timișoara există numeroase portrete executate de el. În ceea ce priveşte viaţa sa, ştim doar atât că s-a născut în comuna Izvin la 1794, iar după căsătorie s-a stabilit în Timişoara-Fabric, apoi în Cetate, unde a murit la 9 Iunie 1857. O stradă din Timișoara îi poartă numele.


Echipa pompierilor voluntari ai Recaşului

Prima adunare generală pentru constituirea asociaţiației de pompieri a avut loc în toamna anului 1879. Formația de pompieri a Recașului este patronată de Sfântul Florian și a fost înființată în anul 1880.

Pompierii Orașului Recaș
Prima clădire a pompierilor

Primii fondatori au fost: Michael Stitz, Anton Marschätzky (şi astăzi încă membru), Urban Marschätzky, Johann Csermak, Josef Stricker, Paul Götz, Alexander Wolfner, Ferdinand Wollinger, Jakob Szablyar, Alexander Szenassy, Nikolaus Buschinger, Albert Schwerepa, Johann Heuer, Mata Jankulov, Josef Stricker, Josef Szodoma, Anton Schütz sen., Franz Hollosy, Josef Raidl, Edmund Reinfried, Johann Tasch, Johann Sachetti, Urban Wichtmann, Jakob Philipp, Georg Birnstill, Michael Zdiarszky, Paul Sztanisavlyevics, Franz Fuhrmann, Karl Bonomi.

Primul comandant a fost: Heinrich Klucserics, adjunctul său: Josef Stricker. secretar: Franz Schön. Casier: Franz Fuhrmann.

Pompierii Orașului Recaș
Noua clădire a pompierilor a fost ocupată în 1908

Ca prim preşedinte a fost ales Andreas Heptner, unul dintre cei mai de vază cetăţeni ai Recaşului.

În primul an, echipa nu reuşeşte să-şi procure pentru echipament decât căşti, abia mai târziu s-a reușit confecţionarea unor uniforme de vară. Ca însemn al calităţii de membru al pompierilor, în afară de cască se purta şi o banderolă pe braţ.

Spiritul de sacrificiu, rapiditatea de la primele acţiuni de ajutor ale pompierilor noştri, nu sunt de neluat în seamă. Faptul că, la început, au avut de înfruntat greutăţi, este de la sine înţeles.

Dar locuitorii comunei au găsit, în fine, în pompieri pe omul de care aveau nevoie în caz de incendiu, de aceea nu este nici o minune în faptul că numărul membrilor simpatizanţi (/susţinători) a crescut de la an la an.

Nu a lipsit nici cea mai înaltă distincţie, împăratul Franz Josef a donat Pompierilor Voluntari din Recaş 100 de guldeni pentru achiziţionarea de recuzită. La 25 septembrie 1910 este sfinţit în mod festiv steagul. Mama steagului este d-na Katharina Pavelek. La 29 iunie 1913, pompierii noştri iau parte la exerciţiile de la Lipova şi spre surprinderea generală, se întorc acasă cu premiul întâi, o cunună de lauri şi un topor de ofiţer de pompieri. Prin această victorie superioară, pompierii noştri intră în rândul celor mai buni pompieri din Banat.

Locul cel dintâi unde se păstrau obiectele pompierilor era o magazie, mai târziu a fost construită o clădire cu etaj în piaţa principală, în apropiere de vechea biserică, căreia i-a fost adăugat şi un turn de pompieri. În anul 1908, se mută în clădirea proprie cu două etaje în care funcţionează şi în prezent.

Limba de comandă, care până în 1921 era maghiara, a devenit germana. Membrii practicanţi sunt 44; în schimb simpatizanţi sunt 154.

Comandanţii de pompieri de până acum au fost: Heinrich Klucscrics (1880), Alexander Ballon (1882), Franz Dostal, Arpad Biro, Sigismund Kardos, Julius Putics, Julius Thill şi, începând din 1905, comandantul pompierilor este Johann Marschätzky, un luptător recunoscut, care se dăruieşte cu trup şi suflet pentru dezvoltarea asociaţiei.

Preşedinţi au fost: Andreas Heptner, Alexander Joanovics, Dr. Andreas Zimanyi, Franz Schön.

Funcţionari ai Asociaţiei pompierilor din Recaş sunt: Dr. Josef Stitzl, preşedinte; Johann Marschätzky, comandant-şef; Balint Hengelmann şi Johann Mereßko vice-comandanţi; secretar Viktor Mereszko, casier Johann Zdiarszky, în acelaşi timp comandant al coloanei 2, Josef Birnstill, comandant al coloanei l, purtător de steag Anton Schütz, maistru stropire Josef Bonomi, maistru recuzită Gustav Mereszko.

Prima maşină de pompieri marca Ford, an de fabricaţie 1927, a fost cumpărată cu o donaţie de 75.000 lei din partea Dr. Josef Stitzl şi cu alte contribuţii din partea populaţiei. Ulterior, iubitul nostru doctor a mai donat pompierilor voluntari şi o motopompă. După 1945, comandanţi au fost: Mereszko Gustav; Cheveresan Matei; Kohaida Desiderius; Suman Viorel.

În anul 1957 și 1958 formația de pompieri a obținut locul I pe raionul Timișoara. Între anii 1963-1966-1967 titlul de formație voluntară fruntașa în Banat. În prezent, formația voluntară de pompieri este una din formațiile fruntașe din județ.

Bravi comandanți de-a lungul vremii: 1880 – Dostel Ferencz; 1925 – Marschatzky Iohan; 1933 – Iohan Jdiarsky; 1942 – Iuliu Schutz; 1955 – Cheveresan Matei; 1958 – Kohaida Desideriu; 1960 – Suman Viorel; 1997 – Varga Ioan; 2002 – Miklos Bela; 2010 – Szavuly Balazs

Lista cu pompierii de la Serviciul Voluntar Recaș

Nr. crtNumeFuncția
1 Savuly Balazs Șef SVSU
2 Antonescu Cosmin Pompier voluntar
3 Bortes Andrei Pompier voluntar
4 Culda Claudiu Pompier voluntar
5 Culda Daniel Pompier voluntar
6 Geacăr Cosmin Pompier voluntar
7 Kratky Tiberiu Pompier voluntar
8 Madoși Adrian Pompier voluntar
9 Marton Cristian – Iosif Pompier voluntar
10 Palikucsan Desideriu Pompier voluntar
11 Palikucsan Tiberiu - Iosif Pompier voluntar
12 Pașca Andrei Pompier voluntar
13 Paven Petrișor Pompier voluntar
14 Sellei Laszlo Pompier voluntar
15 Stamp Florin Pompier voluntar
16 Temian Manuel - Octavian Pompier voluntar
17 Tomuș Marius Pompier voluntar
18 Beleiu Beniamin Șofer autospecială
19 Macinica Petru Șofer autospecială
20 Tomuș Aurel Șofer autospecială

Prezentarea Orașului Recaș

Te cunoaşte ori nu, recăşan-ul îţi iese în cale şi îţi dă bineţe din toată inima. Aşa-i obiceiul pământului şi la Recaş. Scriitorul Ioan Slavici preţuia mult povaţa celor şapte ani de acasă : ,,când întâlneşti în cale un român, îmi zicea mama, să-i zici, Bună ziua!” Sfat bun, na-i ce zice, dar nu ştiu cum s-ar fi descurcat Slavici, dacă ar fi nimerit în zilele noastre prin părţile Recaşului. Pentru că aici trebuie să fi cu adevărat poliglot ca să poţi da bineţe, pre limba lui, fiecărui localnic întâlnit în drum. Oricum, trebuie să recunoaștem că "bună ziua!“ nu este de ajuns pentru respectarea politeţii tradiţionale, atunci când într-o comunitate cu aproape 9000 locuitori, vieţuiesc laolaltă cu românii, maghiarii şi germanii, familii întregi de croaţi, sârbi, slovaci, ucrainieni, polonezi, ţigani şi alţii. Cum se descurcă recăşenii? Simplu ca bună ziua: salută fiecare în limba lui. Și se înţeleg de minune. De altfel, fiecare ţăran sau muncitor de prin partea locului este, în felul lui, un mic poliglot.

Traiul liber şi înfrăţit pe pământ românesc a şters orice urmă de neînţelegere şi vrajbă între oameni care vorbesc în limbi diferite, aşa încât, ,,Turnul lui Babel” din Recaş n-are nimic din ceea ce se chema ,,babilonie”. Dimpotrivă, rânduielile noi, statornicite şi aici, au făcut ca oamenii de orice naţionalitate, etnie, sex sau categorie socială să fie uniţi ca fraţii și să se simtă stăpâni în casa lor.

Localizare şi cadru geografic

Recaşul este unul dintre cele mai tinere oraşe în zona de vest a României, situat la o distanţă de 23 km de Timişoara pe drumul european E70.

Harta Orasul Recas

Oraşul este accesibil şi pe calea aerului fiind aflat la 20 de km de aeroportul Timişoara ce are curse directe către Roma, Verona, Veneţia, Treviso, Milano, Bologna, Florenţa, Bari şi Ancona. De asemenea se află pe magistrala principală ce leagă Timişoara de Bucureşti.

Oraşul şi satele aparţinătoare au o populaţie totală de 8.560 locuitori. Multiculturalitatea rămâne trăsătura cea mai pregnantă a oraşului, aici locuind români, maghiari, sârbi, germani, croaţi, romi şi alte naţionalităţi. În ultimii ani, Recaşul a fost ales ca a doua reşedinţă şi de un număr crescând de cetăţeni italieni cu afaceri în zonă.

Suprafaţa este de 22,988 de hectare situate într-o zonă de coline însorite, favorabile agriculturii. Teritoriul oraşului este traversat la sud de râul Timiş şi de canalul Bega. Clima este temperat continentală cu o uşoară influenţă mediteraniană, iernile fiind în general blânde, verile călduroase, toamnele lungi iar trecerile de la iarnă la vară destul de bruşte. Caracteristicile climatice şi ale solului fac această zonă deosebit de favorabilă viticulturii.

Scurtă cronică a oraşului

Izvoare istorice nescrise atestă existenţa unei aşezări pe teritoriul oraşului Recaş încă din timpul romanilor în secolele III-IV e.n. Primele ştiri scrise apar despre Recaş în epoca feudală. De-a lungul timpului Recaşul a fost sub administraţie turcească, austriacă, maghiară şi română și a îmbrăcat mai multe forme: domeniu feudal, cetate și târg de care aparţineau 15 sate.

Din anii 1784-1786 se menţionează venirea populaţiei germane. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, Recaşul cunoaşte o perioadă de dezvoltare fără precedent, polarizând viaţa socială şi economică din zonă (reşedinţă de pretură, judecătorie, birou de carte funciară, percepţie). În 1894 a fost construită fabrica de cărămidă cu 100 de angajaţi, iar în anul 1902 a apărut primul ziar german “Temesrekaser Zeitung” cu ediții săptămânale. În perioada interbelică, Recaşul dispunea de şcoală primară, şcoală confesională catolică, cazinou, asociaţia pompierilor, cerc agricol german și club sportiv.

În perioada socialistă, Recaşul a avut statutul de comună cu 6 sate aparţinătoare (Izvin, Bazoş, Petrovaselo, Herneacova, Stanciova şi Nadăş). În urma unui referendum local şi a îndeplinirii condiţiilor administrative necesare, localitatea Recaş a dobândit în anul 2004 statutul de oraş.


Obiective turistice

în raza orașului Recaș

HerneacovaHerneacova

Herneacova

Centru de Agrement şi Echitaţie
Centrul de Echitație Herneacova organizează cursuri de călărie pentru începători și avansați în condiții deosebit de avantajoase.

Vezi site-ul

Cramele Recaș

Cramele Recaș

Degustare de vin la Cramele Recas. Cu podgorii atestate inca din 1447, Cramele Recas a crescut de la o crama cu dotari strict traditionale, la una dintre cele mai moderne din tara.

Vezi site-ul

PRIMĂRIA ORAȘULUI RECAȘ

Calea Timișoarei nr. 86 Jud. Timiș, România